Prima dimineaţă de după



Citesc zilele astea o carte sociologică scrisă de Jean-Claude Kaufman – „Prima dimineaţă de după.Cum începe o poveste de dragoste”. Mi-a fost recomandată şi împrumutată de o colegă de serviciu. 

Credeam iniţial că nu e pe gustul meu, primele pagini de descriere amestecate cu ceva teorie m-au dus cu gândul la o lectură dificilă şi ale căror rezultate nu pot fi generalizate, ţinând cont că sunt intervievate doar vreo 6-7 cupluri. Dar n-a fost deloc aşa, m-am trezit aşteptând cu nerăbdare un pic de timp liber, pentru a mai citi câteva pagini, pentru a diseca ceva mai mult relaţiile prezentate în carte.

Pentru că de fapt despre asta e vorba, o disecare amănunţită a primei dimineţi de după. Primă dimineaţă care duce fie la o relaţie, fie îl face pe cel care nu e la el acasă să fugă mâncând pământul. Ce-i amuzant în poveste este faptul că actorii privesc acum oarecum la rece, găsesc interpretări pentru gesturile de atunci. 

Îmi place mult expresia „pat-cocon” folosită de autor pentru a descrie nu doar locul în care cuplul se regăseşte dimineaţa, ci pentru locul care poate duce la înflorirea relaţiei. Sau, eu ştiu, la transformarea ei dintr-o omidă într-un fluture. : )))

Ce m-a mirat şi m-a amuzat în acelaşi timp a fost că nu fetele, ci în general băieţii erau cei care şi-au dorit cu adevărat începutul relaţiei. 
 Autorul subliniază de mai multe ori că oamenii nu descriu exact ce s-a întâmplat, ci percepţia lor asupra a ceea ce s-a întâmplat, uită anumite amănunte. Sau din contră, reţin doar anumite lucruri, cărora le acordă o importanţă mai mare.



Ca să rezum puţin ce i-a deranjat pe participanţii la studiu: pisica tipei, care s-a suit cu ei în pat, păianjenul de pe tavan, statuetele din ţări ciudate cu care era plină camera lui, prosopul cu iz rânced de la el din baie, apa rece de la duş, mulţimea exagerată de cosmetice pe care o avea el, faptul că avea televizor în camera în care dormea, faptul că a intrat fratele ei peste ei, dezordinea prea mare, faptul că ea voia întâi să mănânce, iar el întâi să facă duş, faptul că stătea cu părinţii, tăcerea ei (cauzată de fapt de mahmureală), faptul că ea era prea lipicioasă etc.

Cu toţii au lăsat însă ceva de la ei, s-au purtat altfel decât firesc de dragul celuilalt. De reţinut însă în cazul fetelor e că ele tind să considere prima dimineaţă de după nu cea reală, ci cea în care totul a mers bine, indiferent la cât timp după aceea a fost. Şi chiar dacă totul a izbucnit din pasiune, tind să romanţeze puţin povestea. 

Comentarii

  1. Am stat câte secunde bune şi m-am întrebat mirat: de când s-a apucat Jean-Claude Van Damme de scris romane? :|

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu